Victor Teişanu are un fel de rulmenţi (făcuţi din alabastru) la vocabular, dă drumul usor la cuvinte – adică nu umbla după cele accesibile omului simplu; îşi caută cadenţa liniştit, ţinând în mâini lumina dintre fiinţe. Această carte ne aduce aminte de Bacovia: simţi o oglindă de apă asupra căreia abia mai poţi să respiri văzându-i tegumentele umede.
Constantin Dracsin