Victor Teişanu scrie o poezie de idei. E ca şi cum un filozof s-ar juca de-a mijoarca şi ar ghici după care pom sau piatră se ascunde ideea. O relevanţă a sinelui, o fuziune a contrariilor, o antiteză între unul şi multiplu, neantul trăit în doi, tăcerea care face ideea să fie lume, toate trecute prin imaginaţia copilului-poet: acesta e poezia lui Victor Teişanu.

Acad. Nicolae Dabija