Un murmur liturgic al inefabilului poetic, o hieratică plângere a fiinţării. […] Ce este, în fond, ceremonia scrisului pentru acest “suav cîntăreţ / biruit / într-o bună zi / de iarba câmpiei”? Poate numai o fărâmă de suflet, înzidită în credinţa că biruitor poţi fi “doar învăţând / zborul pe sub pământ”!
Valeriu Stancu
Arta îndoielii, în cunoscuta manieră stilistică marca Victor Teişanu, îşi menţine viziunea ironică, de această data mult mai estompată, cu un mai puternic accent sapiental, conştient că poeţii sunt printre ultimii păstrători ai Tainei. […] Conectat, cum simplu recunoaşte, la istorie, Victor Teişanu are forţa lirică a singuraticului, încât fiecare poem, fiecare carte este o nouă victorie în contra neantului.
Cassian Maria Spiridon
Victor Teişanu a inventat o ştiinţă auxiliară, ştiinţa poezească, e drept, una doar pentru câţiva iniţiaţi. Ghemuit în chilia frunzei, pe poet îl tulbură lipsa mijloacelor de transport la furnici. Autoscopic, elegiac, ironic şi autoironic, plonjând într-o detaşare hrănită cu hălci din sufletul iubitei, Victor Teişanu este memorabil şi parabolic în numeroase poeme. Ceremoniile de iarnă afirmă un talent în deplinătatea maturităţii sale.
Cassian Maria Spiridon