Ceremonii de iarnă, ed. Timpul, 2007

coperta_ceremonii_de_iarnaVictor Teişanu a inventat o ştiinţă auxiliară, ştiinţa poezească, e drept, una doar pentru câţiva iniţiaţi. Ghemuit în chilia frunzei, pe poet îl tulbură lipsa mijloacelor de transport la furnici. Autoscopic, elegiac, ironic şi autoironic, plonjând într-o detaşare hrănită cu hălci din sufletul iubitei, Victor Teişanu este memorabil şi parabolic în numeroase poeme. Ceremoniile de iarnă afirmă un talent în deplinătatea maturităţii sale.

Cassian Maria Spiridon

Sînt neputincios

Sînt mai neputincios
decât în ziua naşterii mele
pentru că acum ştiu
ce nu-mi este îngăduit

sînt mai neputincios
şi cu multă şi mare teamă
pentru că acum
ştiu că va veni secerătorul

aşadar
pipăi drumul meu cu toiagul
Doamne cît de puternic eram
în ziua naşterii mele.

Răstignire

În odaia sa
poetul este aşezat pe cruce
litere silabe şi diftongi
pironindu-i cele două palme

tot astfel şi la picioare
tălpile găurite cu piroane
fac să curgă în pămînt
sîngele verbelor şi substantivelor

martiriul continuă
pîna mult după miezul nopţii
cînd crucea şi cele patru piroane
devin literatură existenţialistă.