Coincidențe

Poezia
există și singură
cu ștreangul său aurit
în jurul gîtului

din capătul străzii
ea zărește
nume de lucruri noi
vieți ca apele limpezi

și poate
și inima bate singură
interzicîndu-ne
să murim împreună.

Un semn

Semne
cu miile peste tot
ca un obraz
brăzdat de cicatrici

și fiindcă
nu poți să treci
te oprești din drum
căutîndu-le tîlcul

apoi
înfrînt de osteneală
afli doar
că și tu ești un semn.

Arta lecturii

Nu căuta
chei potrivite
doar pipăirea literelor
cu vîrful sufletului

să citești poezia
în întuneric
contînd
pe lumina sa interioară

precum
ceasul fosforescent
ticăind direct
pe suprafața unui fulg.

Ritual de iniţiere

Învins
nu de labirintul monstrului
ci sub povara trofeelor fără sens
ale laicităţii

singuratic
navigator în oglinzi depărtate
printre pereţii peşterilor
ca un ascet căutînd lumina

poetul
lînga catapeteasma veacului sau
sfîrtecat de cuvinte vane
la ultimul ritual de iniţiere.

Sînt neputincios

Sînt mai neputincios
decât în ziua naşterii mele
pentru că acum ştiu
ce nu-mi este îngăduit

sînt mai neputincios
şi cu multă şi mare teamă
pentru că acum
ştiu că va veni secerătorul

aşadar
pipăi drumul meu cu toiagul
Doamne cît de puternic eram
în ziua naşterii mele.

Nu sînt pregătit

La gît
cu fularul singurătăţii
ascult trîmbitaşii tăi
şi nu sunt pregătit, Doamne

căci eu vin
de la sînul matern
al acestui oraş de piatră
si nu sînt pregătit, Doamne

ce vor oare
pictorii tăi cereşti
care aşteaptă la uşă
cu ustensilele lor luminoase.

Aventuri onirice

Iată
fantezia fisurata de prudenţă
spiritul aventurii onirice
muşcat de accidente vasculare

iată osul împărătesc
măcinîndu-se în visul orbului
şi negrele flori de gheaţă
cum explodează prin sînge

suferinţă a sufletului
răni ale trupului dezgolit
iată noile aventuri onirice
care sunt fisurate de prudenţă.

Despre contururi

Am rîvnit
mai multă claritate
nişte contururi
trase la rindeaua raţiunii

alta lege
guvernează însă contururile
care sunt în acelaşi timp
puncte fluturi morminte

vino iubito
la ceremonia noastră de seară
vei fi pe rînd amuletă
sabie sclipitoare poate lumină.

Eram surd şi orb

Doamne, eram surd
şi n-am auzit cum plînge piatra
pentru că piatra nu plânge cu lacrimi
şi nici macar nu plânge cu ochi

Doamne, eram orb
şi n-am văzut cum se înserează
pentru că umbra serii e ca aburul
care nici măcar nu are contur

Doamne, eram surd şi orb
şi n-am auzit cum plânge piatra
şi n-am văzut cum se înserează
pentru că nu se auzeau şi pentru că n-aveau contururi.

Răstignire

În odaia sa
poetul este aşezat pe cruce
litere silabe şi diftongi
pironindu-i cele două palme

tot astfel şi la picioare
tălpile găurite cu piroane
fac să curgă în pămînt
sîngele verbelor şi substantivelor

martiriul continuă
pîna mult după miezul nopţii
cînd crucea şi cele patru piroane
devin literatură existenţialistă.

Roagă-te pentru mine

Roagă-te pentru mine
acolo pe nisipul roşu al pustiei
Ierusalime, Ierusalime
am coborât la gura peşterii tale

spală-mă cu lacrimi
şi ca isopul mă voi curăţa
Ierusalime, Ierusalime
am coborît la gura peşterii tale

nimeni nu vede
nimbul însîngeratului creştet
roagă-te pentru mine
acolo pe nisipul roşu al pustiei.

Sextus Empiricus

Sextus Empiricus
a plecat într-o zi din casa lui
să locuiască peste tot şi oriunde
ar creşte nestingherit spinul trufiei

El le-a spus oamenilor
să nu se teamă de copac
mai mult decît de frunză
pentru că amîndouă sunt egale

Însă cei mai mulţi dintre ei
nu l-au luat în seamă
continuînd să creadă despre copac
că este mai puternic decît frunza.