Iată
fantezia fisurata de prudenţă
spiritul aventurii onirice
muşcat de accidente vasculare
iată osul împărătesc
măcinîndu-se în visul orbului
şi negrele flori de gheaţă
cum explodează prin sînge
suferinţă a sufletului
răni ale trupului dezgolit
iată noile aventuri onirice
care sunt fisurate de prudenţă.
Am rîvnit
mai multă claritate
nişte contururi
trase la rindeaua raţiunii
alta lege
guvernează însă contururile
care sunt în acelaşi timp
puncte fluturi morminte
vino iubito
la ceremonia noastră de seară
vei fi pe rînd amuletă
sabie sclipitoare poate lumină.
Doamne, eram surd
şi n-am auzit cum plînge piatra
pentru că piatra nu plânge cu lacrimi
şi nici macar nu plânge cu ochi
Doamne, eram orb
şi n-am văzut cum se înserează
pentru că umbra serii e ca aburul
care nici măcar nu are contur
Doamne, eram surd şi orb
şi n-am auzit cum plânge piatra
şi n-am văzut cum se înserează
pentru că nu se auzeau şi pentru că n-aveau contururi.
În odaia sa
poetul este aşezat pe cruce
litere silabe şi diftongi
pironindu-i cele două palme
tot astfel şi la picioare
tălpile găurite cu piroane
fac să curgă în pămînt
sîngele verbelor şi substantivelor
martiriul continuă
pîna mult după miezul nopţii
cînd crucea şi cele patru piroane
devin literatură existenţialistă.
Roagă-te pentru mine
acolo pe nisipul roşu al pustiei
Ierusalime, Ierusalime
am coborât la gura peşterii tale
spală-mă cu lacrimi
şi ca isopul mă voi curăţa
Ierusalime, Ierusalime
am coborît la gura peşterii tale
nimeni nu vede
nimbul însîngeratului creştet
roagă-te pentru mine
acolo pe nisipul roşu al pustiei.
