Victor Teişanu

Un murmur liturgic al inefabilului poetic, o hieratică plângere a fiinţării ce robeşte în miezu-i “necesara doză de revelaţie” a iniţiaţilor, o coroană de spini (tulburătoare artă poetică, acest poem!) încununând o “răstignire de hârtie”, o chemare persuasivă în îmărăţia Cuvântului, un refren obsesiv al nerostirii, un ecou însingurat al marii treceri care ne pregăteşte prin puterea Verbului pentru un dincolo tălmăcitor de orizonturi simbolice, un colind ritualic îngânat “singur / ca o taină a judecăţii”? Ce este, în fond, ceremonia scrisului pentru acest “suav cîntăreţ / biruit / într-o bună zi / de iarba câmpiei”? Poate numai o fărâmă de suflet, înzidită în credinţa că biruitor poţi fi “doar învăţând / zborul pe sub pământ”!

Valeriu Stancu

Arta îndoielii, în cunoscuta manieră stilistică marca Victor Teişanu, îşi menţine viziunea ironică, de această data mult mai estompată, cu un mai puternic accent sapiental, conştient că poeţii sunt printre ultimii păstrători ai Tainei.

Conectat, cum simplu recunoaşte, la istorie, Victor Teişanu are forţa lirică a singuraticului, încât fiecare poem, fiecare carte este o nouă victorie în contra neantului.

Cassian Maria Spiridon

Victor Teişanu a inventat o ştiinţă auxiliară, ştiinţa poezească, e drept, una doar pentru câţiva iniţiaţi. Ghemuit în chilia frunzei, pe poet îl tulbură lipsa mijloacelor de transport la furnici. Autoscopic, elegiac, ironic şi autoironic, plonjând într-o detaşare hrănită cu hălci din sufletul iubitei, Victor Teişanu este memorabil şi parabolic în numeroase poeme. Ceremoniile de iarnă afirmă un talent în deplinătatea maturităţii sale.

Cassian Maria Spiridon

Victor Teişanu a inventat o ştiinţă auxiliară, ştiinţa poezească, e drept, una doar pentru câţiva iniţiaţi. Ghemuit în chilia frunzei, pe poet îl tulbură lipsa mijloacelor de transport la furnici. Autoscopic, elegiac, ironic şi autoironic, plonjând într-o detaşare hrănită cu hălci din sufletul iubitei, Victor Teişanu este memorabil şi parabolic în numeroase poeme. Ceremoniile de iarnă afirmă un talent în deplinătatea maturităţii sale.

Cassian Maria Spiridon

Cultura sa poetică vastă şi bine asimilată este sesizabilă în intelectualizarea emoţiei şi într-o rafinată tentă de joc imprimată poemelor. Alunecătoare, mătăsoase, poemele se împotmolesc de fiecare dată într-o tristeţe abstractă, ca aceea a lui Nichita Stănescu.

Alex Ştefănescu

Victor Teişanu are un fel de rulmenţi (făcuţi din alabastru) la vocabular, dă drumul usor la cuvinte - adică nu umbla după cele accesibile omului simplu; îşi caută cadenţa liniştit, ţinând în mâini lumina dintre fiinţe. Această carte ne aduce aminte de Bacovia: simţi o oglindă de apă asupra căreia abia mai poţi să respiri văzându-i tegumentele umede.

Constantin Dracsin