Victor Teişanu

Un talent şlefuit cu asiduitatea giuvaergiului; totul ar trebui să fie perfect, poate de aceea spaţiul iubirii la Victor Teişanu se configurează într-o sferă simbolică unde timpul trăirii cu al absenţei se întrepătrund… Cu predispoziţii intelectuale de excepţie, autorul realizează un matur exerciţiu iniţiatic de înţelegere a limitelor propriilor libertăţi.

Dumitru Țiganiuc

Poemele lui Victor Teișanu sunt tripticuri care generează un abil joc de imagini. Contrastante, potențându-se una pe cealaltă, decurgând una din alta, niciodată aleatorii, acestea reușesc să stârnească un dialog care se va prelungi în conștiința cititorului. Iată cum poezia devine leac împotriva singurătății! Emoționantă, vie, tulburătoare carte…

Mircea Petean

Un murmur liturgic al inefabilului poetic, o hieratică plângere a fiinţării [...] Ce este, în fond, ceremonia scrisului pentru acest “suav cîntăreţ / biruit / într-o bună zi / de iarba câmpiei”? Poate numai o fărâmă de suflet, înzidită în credinţa că biruitor poţi fi “doar învăţând / zborul pe sub pământ”!

Valeriu Stancu

Arta îndoielii, în cunoscuta manieră stilistică marca Victor Teişanu, îşi menţine viziunea ironică, de această data mult mai estompată, cu un mai puternic accent sapiental, conştient că poeţii sunt printre ultimii păstrători ai Tainei.

Conectat, cum simplu recunoaşte, la istorie, Victor Teişanu are forţa lirică a singuraticului, încât fiecare poem, fiecare carte este o nouă victorie în contra neantului.

Cassian Maria Spiridon

Victor Teişanu a inventat o ştiinţă auxiliară, ştiinţa poezească, e drept, una doar pentru câţiva iniţiaţi. Ghemuit în chilia frunzei, pe poet îl tulbură lipsa mijloacelor de transport la furnici. Autoscopic, elegiac, ironic şi autoironic, plonjând într-o detaşare hrănită cu hălci din sufletul iubitei, Victor Teişanu este memorabil şi parabolic în numeroase poeme. Ceremoniile de iarnă afirmă un talent în deplinătatea maturităţii sale.

Cassian Maria Spiridon

Victor Teişanu a inventat o ştiinţă auxiliară, ştiinţa poezească, e drept, una doar pentru câţiva iniţiaţi. Ghemuit în chilia frunzei, pe poet îl tulbură lipsa mijloacelor de transport la furnici. Autoscopic, elegiac, ironic şi autoironic, plonjând într-o detaşare hrănită cu hălci din sufletul iubitei, Victor Teişanu este memorabil şi parabolic în numeroase poeme. Ceremoniile de iarnă afirmă un talent în deplinătatea maturităţii sale.

Cassian Maria Spiridon

Cultura sa poetică vastă şi bine asimilată este sesizabilă în intelectualizarea emoţiei şi într-o rafinată tentă de joc imprimată poemelor. Alunecătoare, mătăsoase, poemele se împotmolesc de fiecare dată într-o tristeţe abstractă, ca aceea a lui Nichita Stănescu.

Alex Ştefănescu

Victor Teişanu are un fel de rulmenţi (făcuţi din alabastru) la vocabular, dă drumul usor la cuvinte – adică nu umbla după cele accesibile omului simplu; îşi caută cadenţa liniştit, ţinând în mâini lumina dintre fiinţe. Această carte ne aduce aminte de Bacovia: simţi o oglindă de apă asupra căreia abia mai poţi să respiri văzându-i tegumentele umede.

Constantin Dracsin